gabitzu

In urma cu trei ani, Viorel Varlan, membru al trupei de teatru " Luceafarul ", a infiintat o trupa de amatori de teatru  : " Excelsior ". In fiecare sambata, fondatorul trupei se intalneste la Casa de Cultura " Mihai Ursachi " sa-i mai initieze in lumea teatrului. Studenti la Facultatea de Medicina sau Litere, masteranzi la Jurnalism, acesti amatori incearca sa transmita mesajul ca se poate si fara sa fii in domeniu. Ca exista arta si in oamenii de spital sau de presa. Ca poti rade si poti numi " un spectacol ", fara sa-ti fie rusine, si o ora jucata cu talent de niste outsideri. Ca poti face teatru si te poti numi actor fara acte oficiale. Asta au demonstrat membrii trupei " Excelsior " nu doar o data, cu " Burgezul gentilom " a lui A. Moliere sau cu " O scrisoare pierduta " a lui I. L. Caragiale. Iar deseara, sambata, 2 mai a. c., vor mai face o demonstratie in fata Casei de Cultura " Mihai Ursachi ". Nu va deconspir despre ce piesa este vorba, va informez doar ca incepe la ora 18.oo. In fata la Ursachi…

 

P.S. Pentru cei care nu stiu despre ce Casa de Cultura este vorba, adaug ca este in Copou, in parc; pentru cei care sunt familiarizati cu Ursachi, va astept la 18.00 " trecute fix "…

 

P. S. Intrarea este libera!

Pentru leapsa propun ca site-uri:

 

www.evz.ro – varianta on – line a publicatiei de unde ma informez zilnic

www.inoras.ro – site-ul de unde aflu ce concerte mai sunt prin oras, sau unde altundeva imi pot petrece putinul timp liber

www.bancuri.biz – site-ul care ma face sa rad dup[ o zi de munca si cursuri

 

Leapsa merge mai departe la:

          " Tectonica Norilor " de Jose Rivera , in regia lui Cezar Ghioca, scenografia Axenti Marfa, este o piesa despre timp si dragoste, in care SEX SEX SEX, este obsesia Celestinei, o autostopista insarcinata . Celestina del Sol este o tanara de vreo 34 de ani dar care este convinsa ca are 54 si ca este insarcinata de 2 ani. Asteapta la coltul strazii o masina care s-o duca altundeva. Unde, nici ea nu stie… Este o ploaie teribila, Celestina face in van semne masinilor si mananca din plin. Nu insa hrana ca pentru o femeie cu un copil in pantec ce are tot felul de pofte , ci biscuiti muiati. Anibal de la Luna o zareste si se ofera sa o gazduiasca o noapte, numai daca aceasta nu este o criminala in serie. In scurt timp cei doi poposesc in casa barbatului si timpul se opreste. Nu ca ceasul a ramas fara baterie, ci pentru ca nu mai ticaie nici unul. Timpul o facut stop, ca-n bazme. Celestina ii explica omului " cu ochi frumosi " ca ea nu este interesata de timp, pentru ca "eu si cu timpul nu ne intelegem bine impreuna ". Nu poarta ceas, confunda clipa cu anii si cuvantul recurent al fetei este SEX. Isi aminteste cu lux de amanunte momentele intime cu Rodrigo Cruise, tatal copilului, pe care l-a avut decat o noapte. Si a fost suficient pentru ca fata sa rememoreze permanent clipele de dragoste cu Rodrigo, acum chiar " fac dragoste singura ". Nu se jeneaza sa-i marturiseasca unui strain cum " tineam picioarele incolacite in jurul gatului "  barbatului si ca fata si l-ar fi dorit o noapte si pe camionagiul care o data i-a atins genunchii. Nimic mai mult insa…

           Pe neasteptate bate la usa Nelson, fratele lui Anibal, venit de la lupta din Bosnia. Dupa o scurta conversatie cu fata ii promite acesteia ca peste doi ani o va lua de nevasta. Cu copil cu tot, n-are probleme cu pruncii din flori. Si pleaca… La doi ani bate din nou la usa sa-si duca la indeplinire angajamentul verbal, insa Celestina are tot burta mare. Nelson nu are dubii ca acesta este copilul fratelui, asa ca renunta si se intoarce la lupta. Celestina ii explica totusi ca este acelasi prunc, ca timpul a stat in casa cu pricina, dar Nelson este transant : " Nu te mai cred ! ". Celestina isi ia ghetele si pleaca, la randu-i, din casa unde timpul are alte dimensiuni. La cativa ani reapare cu Anibal del Sol de la Luna, fiul care s-a nascut. Intre timp Nelson a murit iar Anibal este batran, nici macar nu-si mai aduce aminte de fata care a oprit timpul. O recunoaste intr-un final pe Celestina, autostopista in varsta de 54, care a stat insarcinata timp de 2 ani. Insa inca o data fata isi vede de drumul ei, in timp ce Anibal o cauta disperat pana si prin gari.

 

        “ Tectonica norilor " are ca motive recurente dragostea si timpul, obsesia sexului si stropii de ploaie care aduc a haos. Un haos in care un copil a venit pe lume, dovada faptului ca timpul nu este o poveste si ca el se scurge. Fara sa intrebe pe nimeni…   

                                                             

 

De 1 aprilie a. c., ( Ziua Pacalelii ) " Scara pisicii ", de Catalin Thuroczy, in regia Irinei Popescu Boieru, s-a anulat la scara teatrului. Nu din cauza conducerii teatrului sau a bolii vreunui actor, ci din cauza publicului care a fost dar n-a fost…suficient. Adica 8 persoane, nici cate degete la maini. Am asteptat pana la ora 17.50… 18.00, cand piesa trebuia deja sa inceapa… s-a facut, in cele din urma, 18.10 minute si nimic. Ne chioram cu totii pe usa, sperand ca vor mai poposi minimum doua persoane, doar doar o sa se completeze macar un rand din Sala Studio " Teofil Valcu ". Nimic. Intr-un final de asteptare resemnata, cei de la bilete ne-au urat " O dupa-amiaza placuta! ". N-a fost o pacaleala din partea lor ca " Scara pisicii " se va juca de I aprilie, ci publicul le-a tras lor o pacaleala de zile mari. Si de Florii . S-a mai intamplat sa nu se joace un spectacol din insuficienta de spectatori. Dar nu s-a mai intamplat ca " Scara pisicii " sa se opreasca la scara teatrului…

 

      Vreau sa va scriu, de acum inainte, despre teatru… Sunt o mica devoratoare de piese de teatru, asa ca n-ar fi rau sa va insir cateva impresii " informative " d’ale scenei. O sa incep insa – ca sa ma mandresc si eu – cu niste versuri pe care maestrul Radu Beligan mi le-a compus special de 8 martie, anul trecut. De’ , am avut si eu ocazia sa ma intalnesc cu maestrul Beligan si, mai mult, sa-mi daruiasca niste versuri atasate unei carti " Note de insomniac ",  conceputa ca un jurnal al sau.

                                                                                                                       

Te poate trece un fior                                        

Cand afli din calculator                    

Cu totul pe neasteptate

Ca esti " un om si jumatate"

 

Un compliment deloc banal       

Transmis prin spatiul virtual

Imi da cumplite remuscari

Ca n-am raspuns la intrebari.

 

Si de aceea m-am gandit

Ca n-ar fi rau ca sa-ti trimit

In locul celor datorate

O carte cu raspunsuri date.

 

Cer, prin urmare, cu sfiala,

Sa-mi dai adresa ta postala,

Cu strada, numar, cod, sector,

S-o pot expedia in zbor

In chip de tandru martisor.

 

                                                                         de Radu Beligan

                                                                                        

                                                                              

 

P.S. Astea nu sunt toate versurile, da’ mai pastrez si pentru alt’ data…

P.S. Daca va intereseaza cartea maestrului, lasati-mi un mesaj, poate se rezolva…