gabitzu

       Daca ai curiozitatea sa fii spectator la “ Biloxi Blues ” a lui Neil Simon, piesa in regia laminei Derian, primul instinct este de a rade ca la o comedie ultimul tip. Sa-ti pui mana la gura – cum am procedat eu – asa incat sa nu acaparezi atentia celor din jur. Sa comentezi fiecare secventa prin replici de genul “ Super ”, “ Asta fu buna! ”, “ Beton ”, cum mai spunem noi, tinerii… Numai ca ideea care mi-a ramas in minte cel mai pregnant dupa vizionarea piesei este una nu foarte amuzanta: “ Cel ce isi compromite gandurile este un adevarat pretendent la mediocritate ”. Cat se poate de veridic, nu?

    Despre ce poate fi vorba intr-o piesa la care titlul nu-ti ofera o explicatie clara, ci doar un indiciu care face legatura cu muzica, “ blues ”? Despre ritmul trist al vietii de garnizoana, despre neadaptarea oamenilor intr-un mediu dominat de legi coercitive, despre suferinta asteptarii mortii in orice clipa. Neil Simon ne trimite intr-un orasel din sudul Americii, Bilouxi, aproape de New Orleans. Piesa este povestea unui tanar soldat american Eugen Morris Jerome – Pavel Ipate, cunoscut din filmul “ Hartia va fi albastra ” – din timpul celui de-al doilea razboi mondial, trimis in instructie in orasul Bilouxi. Aici cunoaste soldati din toate straturile sociale, este supus unui regim cazon dur ( reprezentat de sergentul Toomey – Tudor Chirila ) si se indragosteste de o prostituata jucata de Ioana Barbu, care a avut rolul principal in filmul “ Legaturi Bolnavicioase ”.

    Pe scurt: Morris Jerome este un soldat care, alaturi de colegii de suferinta pe care-i cunoaste in lupta, indura nu numai gandul unei iminente morti dar si totalitarismul instaurat de sergentul Toomey. Este personajul din viziunea caruia aflam chinurile razboiului. Jerome isi noteaza intr-un jurnal, care mai apoi este “ facut public ” de unul dintre colegi, impresiile pe care le are despre partenerii de razboi. Astfel, aflam ca unul este poponar, altul se preteaza singur noaptea la lucruri mai putin ortodoxe, unul nu este deloc de incredere: “ Esti un nehotarat: daca iti cer sa mergi cu mine intr-un loc, te gandesti daca sa da sau nu. Intai zici ca vrei sa facem ceva si pe urma te razgandesti. Daca vezi o bomba langa mine tot asa o sa procedezi? O arunc sau nu o arunc?! ”, ii spune Jerome colegului, intr-un moment de sinceritate. Cei 5 parteneri nu cad insa in deznadejde, recurg la jocuri, cum este acela de a spune fiecare ce ar face in ultimele 10 zile de viata, se iau la harta, isi imagineaza cum ar fi sa-l puna pe sergentul Toomey sa execute el cele 100 – 200 de flotari la care erai ei supusi zilnic.

    “ Ho Ho Ho ”: astea sunt raspunsurile pe care soldatii trebuie sa le dea sergentului atunci cand li se da o porunca. In caz contrar, acestia vor “ plati ” cu cate 100-200 de flotari sau cu frecarea pana la refuz a toaletelor. Dincolo de privatiunile la care sunt supusi, soldatii infrunta cu sarg si haz momentele de groaza, numai sa nu ajunga si ei un " adevarat pretendent la mediocritate "…